Am dansat. Am ratacit printre locuri parasite, iar apoi m-am oprit si am stat. Am stat sa privesc inaltul cerului si ma ridicam pe varfuri ca sa fiu mai aproape de steaua mea. Am numarat scoici pe care apoi le-am pastrat intr-o cutie veche. M-am imbracat cu marea si am simtit ca traiesc asa cum nu o facusem niciodata.
Am plans. Iar apoi am inotat in lacul lacrimilor mele pana ce m-am plictisit. Am sperat. Am ras cu lacrimi de lucruri simple. M-am jucat pana ce am obosit, dar apoi m-am ridicat si am alergat.
Am cautat. Am zambit. Am iubit cerul si marea toata si valurile senine. M-am invaluit in miros de zahar ars. Am dansat cu vantul. Si am asteptat. Ca soarele sa rasara. Am asteptat si ploaia, si nori, si apoi iar soare.
Am crezut. Am crezut in oamenii care apoi mi-au sters zambetul si m-au facut sa plec din nou in cautare. Am reinceput. Am adormit in imbratisari puternice care ma trezeau la viata.
Am ascultat cum ritmul inimii imi crestea din ce in ce mai tare. Am ascultat valuri furioase si am fugit din calea lor. Am ascultat tacerea. Am numarat papadii si am colectionat fluturi colorati. Am pictat.
Am citit ca sa-mi hranesc sufletul cu vise si sperante. Am visat. Am scris tot ce mi-as fi dorit. Sau ce imi doresc. Am scris povesti, lacrimi, asteptari, dureri. Iar apoi am inceput sa-mi scriu fericirea. Atunci cand am gasit dragostea.
Mi-am gasit dragostea cu miros de copac inflorit si mi-a umplut inima. De fericire. L-am sarutat. Apoi l-am primit in bratele mele sa ma stranga mereu si sa ma priveasca cu ochii verzi ai unui rasarit. Am pierdut notiunea timpului si am inceput sa locuiesc in bratele sale. Am inceput sa il... indragesc foarte mult.