Astazi, rasfoind o agenda pe care o am de ceva timp si care incepe sa ramana fara foi albe, am descoperit un citat al Mariei Tereza, care, cel putin pe mine, reuseste sa ma puna pe ganduri, sa imi dea speranta si sa ma faca sa nu ma opresc niciodata; el suna cam asa:
"Nu uita niciodata ca pielea se încreteste, parul încarunteste, iar zilele se transforma în ani... dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au vârsta. Spiritul tau este cel care îndeparteaza pânzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta încercare. Cât timp traiesti, simte-te viu.
Daca ti-e dor de ce faceai înainte, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngalbenite de timp... mergi mai departe atunci când toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai în tine. Fa astfel ca în loc de mila sa impui respect. Când nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Când nu poti nici asta, ia-o la pas. Când nu poti sa mergi, ia bastonul. Însa nu te opri niciodata".