O iubise la nebunie, si se secatuise pe sine in proces. Marina era diferita. Dar nu era Estela. Incepu' sa-si aminteasca, simtind o moleseala rece cum il cuprinde. Estela, singura femeie pe care o iubise cu adevarat. In realitate, doar o fetita pe care o crescuse si o modelase dupa bunul plac.
Marina. O femeie adevarata, delicata si intelegatoare. De o forta si enduranta senzationale. Femeia careia ii era partener, confident, sot si amant. Femeia pe care o intregea, dar care nu-l completa intru totul. Incepu sa respire rar. Incepu sa-si aminteasca.
Scrisa cam acum o luna, suna absolut bine pentru ochiul meu critic si acum. O sa ma gandesc la continuare. Chiar vreau sa incep sa scriu serios si asta cred ca este inceputul unei noi povesti in viata mea, o poveste de care chiar aveam nevoie sa se intample acum, la inceput de an. Simt nevoie sa mai spun o singura data. Este doar inceputul la roman. Sau ceva in genul asta.
No comments:
Post a Comment