Inceputul

Eric se lasa pe spate si inchise ochii in reverie. In mintea lui se perindau sute de momente fericite, felii zemoase de viata, si cojile lor amare. Treaba lui era terminata. Doar fusese primul constructor din lume suficient de indraznet si nebun incat sa-i reuseasca acel prim pod ce unea Europa de Africa.

Fusese un om implinit laviata lui. Iubise. Suferise. Uitase. O luase de la capat. Apoi, primul sarut dat ei. Ultima data cand o vazuse. Ultimele cuvinte spuse ei, primele spuse Marinei, sotia sa. Ultimul dans sub clar de luna si primul copil.

Atingerea ei delicata, daruirea ei, sclipirea din ochi si buza muscata incontinuu cand calcula nimicuri. Pasiunea ei pentru gatit, nepriceperea ei la finante, rasul ei zgomotos si lipsit de feminitate, dar contagios.