Astazi, rasfoind o agenda pe care o am de ceva timp si care incepe sa ramana fara foi albe, am descoperit un citat al Mariei Tereza, care, cel putin pe mine, reuseste sa ma puna pe ganduri, sa imi dea speranta si sa ma faca sa nu ma opresc niciodata; el suna cam asa:
"Nu uita niciodata ca pielea se încreteste, parul încarunteste, iar zilele se transforma în ani... dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au vârsta. Spiritul tau este cel care îndeparteaza pânzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta încercare. Cât timp traiesti, simte-te viu.
Daca ti-e dor de ce faceai înainte, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngalbenite de timp... mergi mai departe atunci când toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai în tine. Fa astfel ca în loc de mila sa impui respect. Când nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Când nu poti nici asta, ia-o la pas. Când nu poti sa mergi, ia bastonul. Însa nu te opri niciodata".
Scrisoare
Dragul meu, Nimic din ceea ce crezi nu e adevarat. Nu sunt mai rece, nici mai indiferenta; doar ca acum nu pot fi altfel. Sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat, nici nu s-au racit; doar ca acum nu ti le mai pot arata cu usurinta de altadata. Nu îti spun ca asa va fi întotdeauna; dar asa este acum. Pentru ca în momentul în care m-a izbit masina aia, o parte din mine s-a dus. În momentul în care mi-au pus piciorul în ghips, ceva s-a schimbat; si nu în bine. Nu îmi poti cere, si nici eu nu pot fi acum, cea pe care o stii. Nu ma simt sexi, nici provocatoare, nici macar draguta; sa nu mai vorbim de frumoasa. Stiu ca tu ma iubesti, si ma vrei oricum, si ma doresti oricum, dar eu nu pot. Asta nu înseamna ca te iubesc mai putin sau ca nu te mai vreau. Nu. Înseamna pur si simplu ca nu ma pot manifesta ca înainte.
Ma simt rau, si prost. Îmi lipsesti si vreau sa ies cu tine, sa te vad, sa te strâng în brate, dar ma simt ca o imbecila. Ma simt rau, sa am nevoie de ajutor sa ajung pâna la masina, sau sa urc niste afurisite de scari! Si stiu ca tie îti face placere sa ai grija de mine, dar eu nu grija asta o caut! Nici nu o vreau!
Am o stare depresiva, iar tu ai momente când nu ma ajuti deloc. Ma simt inutila, stând în casa toata ziua. Ce eram înainte; acum ma simt si mai si. Si eu am simtit si simt în continuare aceasta raceala dintre noi doi, si dau vina pe tine pentru asta. Cred ca de fapt, amândoi suntem vinovati. Tu consideri ca problemele mele nu sunt tocmai chiar atât de grave precum ale tale, iar eu cred ca ar trebui sa încerci sa ma întelegi mai bine pentru ca în asta consta o relatie. Adevarul este ca ne întelegem reciproc mult mai bine decât credem, si ca de fapt nu suntem stresati numai de problemele noastre, ci si de ale celuilalt. Eu simt ca nu te pot ajuta pe tine, tu simti ca nu ma poti ajuta pe mine, si tot asa. Si pâna la urma, în astea doua saptamâni nu ne-a fost bine niciunuia.
Te-am vazut de doua ori, si as fi putut sa te vad mai mult, daca as fi insistat, sau daca ti-as fi spus ca într-adevar vreau sa ies putin la aer, însa nu am crezut ca nu voi vrea sa te vad deloc. În unele zile, nici nu as fi vrut sa te aud.
Îmi vine sa te cert si sa te alin în acelasi timp. Sunt nervoasa pe tine, si în acelasi timp te înteleg. Ratiunea si femeia care pâna nu demult nu a iubit niciodata cu adevarat îmi spun ca e ok, si ca nu ar trebui sa ma supere atât de tare, astfel de lucruri. Femeia din mine cu suflet, care te iubeste mai presus de orice, sufera la orice cuvânt al tau, si ar vrea numai sa îti schimbe sentimentele si sa te faca fericit.
Îti spun sincer, abia astept sa scap de ghipsul asta, atât de incomod si suparator, sa îmbrac cea mai sexi rochie pe care o am, si sa încalt cei mai înalti pantofi din dulap, sa nu mai fiu nevoita sa ta vad ca te uiti dupa escorte din Bucuresti, sa îmi pudrez fata, sa îmi conturez ochii cu negru, si sa îmi lungesc genele, sa îmi întind parul cu grija si sa ies. Nu conteaza unde, vreau doar sa ies. Cu, sau fara tine, desi stiu ca nu ai sa ma lasi singura.
În mine mocnesc multe sentimente în contradictoriu. Poate si din cauza situatiei în care ma aflu; poate totusi ca nu. Stiu doar ca mai am câteva zile, care par câteva luni si care îmi doresc sa treaca pe cât mai repede cu putinta. Vreau sa ma simt iar.. o regina! Cu drag...
Ma simt rau, si prost. Îmi lipsesti si vreau sa ies cu tine, sa te vad, sa te strâng în brate, dar ma simt ca o imbecila. Ma simt rau, sa am nevoie de ajutor sa ajung pâna la masina, sau sa urc niste afurisite de scari! Si stiu ca tie îti face placere sa ai grija de mine, dar eu nu grija asta o caut! Nici nu o vreau!
Am o stare depresiva, iar tu ai momente când nu ma ajuti deloc. Ma simt inutila, stând în casa toata ziua. Ce eram înainte; acum ma simt si mai si. Si eu am simtit si simt în continuare aceasta raceala dintre noi doi, si dau vina pe tine pentru asta. Cred ca de fapt, amândoi suntem vinovati. Tu consideri ca problemele mele nu sunt tocmai chiar atât de grave precum ale tale, iar eu cred ca ar trebui sa încerci sa ma întelegi mai bine pentru ca în asta consta o relatie. Adevarul este ca ne întelegem reciproc mult mai bine decât credem, si ca de fapt nu suntem stresati numai de problemele noastre, ci si de ale celuilalt. Eu simt ca nu te pot ajuta pe tine, tu simti ca nu ma poti ajuta pe mine, si tot asa. Si pâna la urma, în astea doua saptamâni nu ne-a fost bine niciunuia.
Te-am vazut de doua ori, si as fi putut sa te vad mai mult, daca as fi insistat, sau daca ti-as fi spus ca într-adevar vreau sa ies putin la aer, însa nu am crezut ca nu voi vrea sa te vad deloc. În unele zile, nici nu as fi vrut sa te aud.
Îmi vine sa te cert si sa te alin în acelasi timp. Sunt nervoasa pe tine, si în acelasi timp te înteleg. Ratiunea si femeia care pâna nu demult nu a iubit niciodata cu adevarat îmi spun ca e ok, si ca nu ar trebui sa ma supere atât de tare, astfel de lucruri. Femeia din mine cu suflet, care te iubeste mai presus de orice, sufera la orice cuvânt al tau, si ar vrea numai sa îti schimbe sentimentele si sa te faca fericit.
Îti spun sincer, abia astept sa scap de ghipsul asta, atât de incomod si suparator, sa îmbrac cea mai sexi rochie pe care o am, si sa încalt cei mai înalti pantofi din dulap, sa nu mai fiu nevoita sa ta vad ca te uiti dupa escorte din Bucuresti, sa îmi pudrez fata, sa îmi conturez ochii cu negru, si sa îmi lungesc genele, sa îmi întind parul cu grija si sa ies. Nu conteaza unde, vreau doar sa ies. Cu, sau fara tine, desi stiu ca nu ai sa ma lasi singura.
În mine mocnesc multe sentimente în contradictoriu. Poate si din cauza situatiei în care ma aflu; poate totusi ca nu. Stiu doar ca mai am câteva zile, care par câteva luni si care îmi doresc sa treaca pe cât mai repede cu putinta. Vreau sa ma simt iar.. o regina! Cu drag...
Goana dupa Tine
Iti spun sa fugi si ma uit la tine cum razi ca un copil pe care il ridici deasupra capului si fugi lasand in urma valuri de parfum de teama sa nu te mai gasesc si fug si eu nebun dupa tine cat sa nu te ajung din urma si cata fericire poata sa incapa in noi doi, te prind in brate si rasete se aud in noapte.
Iti agati mainile tale mici de gatul meu, te privesc in ochii tai vesnic umezi si parca intelegi fiecare sclipire din ochii mei iar eu iti sorb fiecare cuvant de pe buze si imi trec mana prin parul tau sa simt ca esti reala, te ridic in brate, te sarut, iti devorez dorinte...
Te iubesc cat pentru o viata intreaga si dragostea ne leaga, ne patrunde, ne sufoca, ne topeste, ne completeaza. Te strangi toata la pieptul meu si adormi ascultandu-mi bataile infundate ale inimii, adorm si eu tinandu-te in brate si cu greu dimineata ajunge pana la noi.
Iti agati mainile tale mici de gatul meu, te privesc in ochii tai vesnic umezi si parca intelegi fiecare sclipire din ochii mei iar eu iti sorb fiecare cuvant de pe buze si imi trec mana prin parul tau sa simt ca esti reala, te ridic in brate, te sarut, iti devorez dorinte...
Te iubesc cat pentru o viata intreaga si dragostea ne leaga, ne patrunde, ne sufoca, ne topeste, ne completeaza. Te strangi toata la pieptul meu si adormi ascultandu-mi bataile infundate ale inimii, adorm si eu tinandu-te in brate si cu greu dimineata ajunge pana la noi.
Tot Pentru Tine
Saruta-mi buzele rosii care te vor mereu aproape, mangaie-mi parul care e acum prea rasfatat si strange-ma in bratele tale in care exista dragoste.
Acopera-mi trupul cu frunze ruginii si deseneaza-le formele. Invaluieste-ma cu caldura ta si fa-ma sa uit de mine. Sa uit de frig, de somn, de lacrimi si de durerea zilelelor care parca au inghetat. Pedepseste tu timpul care e rau... ba curge prea repede, ba ne face necaz si se intinde lenes la soare.
Umple-mi privirea cu zambet cald ce imi aminteste de nisip si de papadii, de buburuze si de nasturi colorati.
Numara-mi bataile inimii care se infioara la atingerea ta. Numara-mi clipiri si gene. Numara-mi secunde si inchide orele in cutii de bijuterii, sa se infometeze si sa nu mai formeze ore. Si apoi zile, saptamani, luni... Doar noi sa existam, in bratele tale, iubitule.
Picteaza-mi ochii in culorile dragostei tale, incatuseaza-mi mainile in jurul tau si saruta-mi fiinta.
Ingana-mi murmurul vocii tremurate care te cheama neincetat, iar apoi ineaca-mi cuvintele in albastrul marii.
Ascunde-ma in stransa ta imbratisare si masoara-mi apoi fericirea pe care glasul tau o sporeste. Miroasa-mi sperantele si apoi poti sa ma saruti o noapte si-o zi. Pentru ca tu esti fericirea mea si te vreau mereu langa mine.
Acopera-mi trupul cu frunze ruginii si deseneaza-le formele. Invaluieste-ma cu caldura ta si fa-ma sa uit de mine. Sa uit de frig, de somn, de lacrimi si de durerea zilelelor care parca au inghetat. Pedepseste tu timpul care e rau... ba curge prea repede, ba ne face necaz si se intinde lenes la soare.
Umple-mi privirea cu zambet cald ce imi aminteste de nisip si de papadii, de buburuze si de nasturi colorati.
Numara-mi bataile inimii care se infioara la atingerea ta. Numara-mi clipiri si gene. Numara-mi secunde si inchide orele in cutii de bijuterii, sa se infometeze si sa nu mai formeze ore. Si apoi zile, saptamani, luni... Doar noi sa existam, in bratele tale, iubitule.
Picteaza-mi ochii in culorile dragostei tale, incatuseaza-mi mainile in jurul tau si saruta-mi fiinta.
Ingana-mi murmurul vocii tremurate care te cheama neincetat, iar apoi ineaca-mi cuvintele in albastrul marii.
Ascunde-ma in stransa ta imbratisare si masoara-mi apoi fericirea pe care glasul tau o sporeste. Miroasa-mi sperantele si apoi poti sa ma saruti o noapte si-o zi. Pentru ca tu esti fericirea mea si te vreau mereu langa mine.
Pentru Tine
Am dansat. Am ratacit printre locuri parasite, iar apoi m-am oprit si am stat. Am stat sa privesc inaltul cerului si ma ridicam pe varfuri ca sa fiu mai aproape de steaua mea. Am numarat scoici pe care apoi le-am pastrat intr-o cutie veche. M-am imbracat cu marea si am simtit ca traiesc asa cum nu o facusem niciodata.
Am plans. Iar apoi am inotat in lacul lacrimilor mele pana ce m-am plictisit. Am sperat. Am ras cu lacrimi de lucruri simple. M-am jucat pana ce am obosit, dar apoi m-am ridicat si am alergat.
Am cautat. Am zambit. Am iubit cerul si marea toata si valurile senine. M-am invaluit in miros de zahar ars. Am dansat cu vantul. Si am asteptat. Ca soarele sa rasara. Am asteptat si ploaia, si nori, si apoi iar soare.
Am crezut. Am crezut in oamenii care apoi mi-au sters zambetul si m-au facut sa plec din nou in cautare. Am reinceput. Am adormit in imbratisari puternice care ma trezeau la viata.
Am ascultat cum ritmul inimii imi crestea din ce in ce mai tare. Am ascultat valuri furioase si am fugit din calea lor. Am ascultat tacerea. Am numarat papadii si am colectionat fluturi colorati. Am pictat.
Am citit ca sa-mi hranesc sufletul cu vise si sperante. Am visat. Am scris tot ce mi-as fi dorit. Sau ce imi doresc. Am scris povesti, lacrimi, asteptari, dureri. Iar apoi am inceput sa-mi scriu fericirea. Atunci cand am gasit dragostea.
Mi-am gasit dragostea cu miros de copac inflorit si mi-a umplut inima. De fericire. L-am sarutat. Apoi l-am primit in bratele mele sa ma stranga mereu si sa ma priveasca cu ochii verzi ai unui rasarit. Am pierdut notiunea timpului si am inceput sa locuiesc in bratele sale. Am inceput sa il... indragesc foarte mult.
Am plans. Iar apoi am inotat in lacul lacrimilor mele pana ce m-am plictisit. Am sperat. Am ras cu lacrimi de lucruri simple. M-am jucat pana ce am obosit, dar apoi m-am ridicat si am alergat.
Am cautat. Am zambit. Am iubit cerul si marea toata si valurile senine. M-am invaluit in miros de zahar ars. Am dansat cu vantul. Si am asteptat. Ca soarele sa rasara. Am asteptat si ploaia, si nori, si apoi iar soare.
Am crezut. Am crezut in oamenii care apoi mi-au sters zambetul si m-au facut sa plec din nou in cautare. Am reinceput. Am adormit in imbratisari puternice care ma trezeau la viata.
Am ascultat cum ritmul inimii imi crestea din ce in ce mai tare. Am ascultat valuri furioase si am fugit din calea lor. Am ascultat tacerea. Am numarat papadii si am colectionat fluturi colorati. Am pictat.
Am citit ca sa-mi hranesc sufletul cu vise si sperante. Am visat. Am scris tot ce mi-as fi dorit. Sau ce imi doresc. Am scris povesti, lacrimi, asteptari, dureri. Iar apoi am inceput sa-mi scriu fericirea. Atunci cand am gasit dragostea.
Mi-am gasit dragostea cu miros de copac inflorit si mi-a umplut inima. De fericire. L-am sarutat. Apoi l-am primit in bratele mele sa ma stranga mereu si sa ma priveasca cu ochii verzi ai unui rasarit. Am pierdut notiunea timpului si am inceput sa locuiesc in bratele sale. Am inceput sa il... indragesc foarte mult.
Subscribe to:
Posts (Atom)